Urinare foarte frecventă, Ar putea sa va intereseze...
Posibilele cauze ale urinării frecvente sunt: Infecții ale tractului urinar Infecția tractului urinar este o cauză foarte des întâlnită de urinare frecventă, cauzată de pătrunderea unei bacterii prin uretră în vezica urinară.
Despre nutritie Este denumita si incontinenta urinara de efort, intrucat pierderea involuntara de urina apare ca urmare a efortului - exercitii fizice, urcarea treptelor, ridicarea unor greutati, activitate sexuala. Stranutul, tusea si chiar rasul cu pofta pot, de asemenea, sa declanseseze scurgerile accidentale de urina. Incontinenta urinara nu este o boala in sine, ci un simptom care anunta o disfunctie a vezicii urinare. Potrivit statisticilor, la nivel mondial, se inregistreaza peste de milioane de cazuri de incontinenta de diverse tipuri, femeile fiind de cinci ori mai afectate. Principalele cauze Incontinenta urinara apare cand se produce o slabire a muschilor pelvini care sustin vezica si a muschiul sfincterian care controleaza fluxul urinar.
Apare mai frecvent la femei, unde uretra este mai scurtă, permițând ajungerea mai rapidă a bacteriei până la nivelul vezicii. Potrivit University of Maryland and Medical Center, 1 din 2 femei dezvoltă o infecție de tract urinar cel puțin o dată în viață.
Cuvinte cheie de căutare
Iritația va declanșa golirea frecventă a vezicii urinare cu urinare frecventă. În diabet, organismul încearcă să elimine excesul de glucoză prin urină, deci o persoană cu diabet va experimenta frecvent senzația de micțiune. De asemenea, diabetul poate leza nervii care inervează vezica urinară, determinând urinare frecventă și pierderea controlului asupra vezicii.
Îngustarea uretrei face ca vezica urinare foarte frecventă să se contracte chiar și când aceasta conține cantități mici de urină, determinând urinare frecventă. Prin urmare, chiar din lunile mici de sarcină, uterul începe să apese pe vezica urinară, determinând micțiuni frecvente.
Factori de risc
De asemenea, în timpul nașterii, din cauza traumei, uretra poate fi afectată. De asemenea, persoanele în vârstă și cele imunocompromise pot avea un risc mai mare de infecție.
Alți factori de risc sunt: un aport scăzut de lichide - încetinește eliminarea patogenilor din organism; îmbăierile frecvente — promovează infecțiile retrograde; litiaza renală — pietrele încetinesc sau blochează parțial eliminarea urinei; așteptarea îndelungată înainte de a urina — promovează avansarea retrogradă a bacteriilor.
Urinarea frecventă se poate defini prin: mai mult de 8 micțiuni pe zi sau mai mult de o micțiune în decursul nopții; evacuare incompletă urinare foarte frecventă vezicii urinare; senzația inconfortabilă de presiune asupra vezicii urinare, însoțită de nevoia imperioasă de micțiune; incontinență urinară; disurie durere sau usturime în timpul sau imediat după micțiune ; hematurie sânge în urină ; nicturie micțiuni în timpul nopții ; poliurie urinare frecventă în timpul zilei ; eliminarea unei cantități mici de urină la sfârșitul micțiunii.
De asemenea, în funcție de gravitatea infecției, poate apărea febră, frisoane, pierderea controlului vezicii urinare și senzație de greață. După ce au încheiat procesul micțiunii, bărbații mai pot elimina o cantitate mică de urină, ceea ce este normal.
Sau poate de patru ori în timpul zborului când te-ai întors către femeia enervantă de pe scaunul din margine și ai rugat-o să lase cartea, să se ridice și să te lase să treci. Sau poate când nu te-ai mai putut abține în timpul bătăliei din Avengers: Infinity War și te-ai furișat în baia de la cinematograf. La un moment dat, s-ar putea să te fi întrebat: Când anume devine urinarea frecventă nu doar enervantă, dar un semn al unei probleme medicale? Publicitate Răspunsurile pot fi surprinzător de greu de găsit.
De asemenea, când tușesc, și femeile pot elimina o cantitate mică de urină. De asemenea, este întrebat dacă are un aport mai crescut de lichide decât de obicei, ce cantitate de cafeină și alcool consumă și dacă ia vreun tratament urinare foarte frecventă. Ele evaluează și modul de umplere și golire al vezicii urinare, cu ajutorul unor monitoare care măsoară presiunea intravezicala și a unor senzori care evaluează gradul de activitate al mușchilor și al nervilor.
Înainte de efectuarea unor teste urodinamice, pacientul poate fi rugat să schimbe regimul de lichide sau să oprească anumite tratamente medicamentoase. În infecțiile de tract urinar, se administrează antibiotice și se recomandă un aport crescut de lichide. La persoanele cu diabet și care au micțiuni frecvente, tratamentul va fi menținerea sub control urinare foarte frecventă nivelelor de glucoză.
În hipertrofia de prostată, urologul poate prescrie inhibitori de 5-alfa reductază scad nivelele hormonului care a determinat hipertrofia și alfa-blocante relaxează vezica urinară. Hipertrofia de prostată poate fi tratată și chirurgical. În sarcină, se recomandă scăderea aportului de cafea, ceai, sucuri, dar această scădere nu trebuie să fie radicală întrucât femeile însărcinate necesită hidratare.
Pentru cancerul de vezică urinară, urologul poate recomanda rezecția, chimioterapie și radioterapie. În sindromul de vezică hiperactivă, prima linie de tratament o reprezintă reeducarea vezicii urinare urmată de tratament medicamentos tolterodin, oxibutin oral, darifenacin, trospium sau de stimularea nervului tibial posterior și a nervilor sacrali.
Se recomandă renunțarea la fumat și menținerea unei greutăți optime, limitarea aportului de cafeină și de alcool.
De asemenea, este indicat ca persoanele să includă în dietă o cantitate optimă de fibre pentru a evita constipația. Prin acumularea de materii fecale care exercită un efect compresiv asupra vezicii urinare, constipația poate da micțiuni frecvente. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Si, chiar daca nu te-ai confruntat cu niciunul dintre aceste simptome, s-ar putea sa fie necesara o consultatie medicala pentru a descoperi de ce intampini durere sau senzatie de arsura in timpul urinarii.
