Tratamentul prostatitei după 70 de ani, Свежие записи
- Dintre factorii de risc etiopatogenetic pentru prostatita cronică, tulburările imunologice sunt importante, în special, un dezechilibru între diferiți factori imunocompetenți.
- Prostata marita: cum tii sub control simptomele | polivet.ro
Adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente.
Prostata este o glanda accesorie a aparatului genital masculin, care se afla la baza vezicii urinare si care inconjoara portiunea initiala a uretrei.
Cresterea in volum a prostatei realizeaza comprimarea in timp a uretrei, determinand modificari ale actului mictional. Pentru golirea corespunzatoare a vezicii urinare in cazul in care eliminarea urinei este impiedicata, muschii vezicii si cei abdominali cauta sa depaseasca acest obstacol printr-un efort suplimentar, in asa fel incat la inceput fluxul si debitul urinar sa nu sufere modificari.
Adenomul de prostata: diagnosticare și tratare #TabletaDeSanatate @TVR Timişoara
Ulterior, chiar daca aceasta musculatura se contracta mai puternic, acest mecanism este depasit, instalandu-se asa numita "vezica de lupta", cu pereti grosi, anfractuosi. Odata depasit mecanismul de golire al vezicii urinare apare reziduul vezical, acesta fiind responsabil de complicatiile adenomului de prostata : infectia urinara, litiaza, hematuria, incontinenta, retentia completa de urina "globul vezical" si insuficienta renala progresiva.
Prostata normala Adenom de prostata hipertrofia prostatica benigna Factorii de risc incriminati in aparitia adenomului de prostata sunt : varsta, consumul de alcoolfumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea si diabetul zaharatprecum si tratamentul prostatitei după 70 de ani de medicamente antidepresive, simpatico-mimetice, antihistaminice.
Semnele si simptomele care ar trebui sa atraga atentia asupra posibilei existente a unui adenom de prostata sunt rezultatul interrelatiei dintre obstructia subvezicala provocata de marirea in volum a prostatei si mecanismele adaptative ale vezicii urinare.
Aceste simptome sunt clasificate astfel : obstructive - un inceput ezitant al urinarii, jet urinar cu presiunea slaba, jet urinar intermitent sau intrerupt, urinare dificila, urinare prelungita, senzatia de golire incompleta a vezicii urinare, retentia de urina "blocajul" de urinapseudoincontinenta prin prea plin urina care tratamentul prostatitei după 70 de ani in vezica depaseste capacitatea de stocare a vezicii si pacientul urineaza, practic, "prin prea plin"!
Diagnosticul adenomului de prostata si a posibilelor sale complicatii se stabilesc de catre medicul specialist urolog in urma examinarii clinice a tuseului rectal si investigatiilor paraclinice.
Dintre investigatii mentionam cele bioumorale : probe de functie renala, probe urinare sumarul de urina, urocultura si nu in ultimul rand antigenul specific prostatic PSA si fractiunea lui libera freePSAcare ne orienteaza asupra benignitatii dezvoltarii prostatice.
Ecografia de aparat urinar este obligatorie pentru masurarea volumului prostatic si a reziduului postmictional.
Anumite cazuri necesita efectuarea urografiei intravenoase si a examenelor urodinamice. Tratamentul adenomului de prostata este variat.
- Ea este strabatuta de uretra canalul urinar care face legatura intre vezica urinara si exterior si produce lichidul seminal cu rol in hranirea spermatozoizilor intervenind si in ejaculare.
- Antigenul specific prostatic (PSA)
In functie de existenta complicatiilor, tratamentul este medicamentos pentru adenomul de prostata necomplicat si chirurgical pentru aparitia complicatiilor. Aici mentionam cateva clase de medicamente: preparatele fitoterapice, alfa blocantele, inhibitorii de 5 alfa reductaza cat si combinatiile intre ele.
Tratamentul chirurgical reprezinta excizia tesutului patologic al prostatei si se poate realiza prin mai multe tehnici: endoscopic transuretral sau clasic adenomectomia transvezicala. In urma exciziei tesutului patologic se efectueaza examenul histopatologic al acestuia si se stabileste diagnosticul de certitudine al hipertrofiei prostatice benigne.
Mai exista si alte metode alternative la tratamentul chirurgical, cu indicatii limitate : hipertermia locala, crioterapia prostatei, stenturile prostatice, incizia transuretrala a prostatei.
